Timbru

Când am ajuns pe peronul metroului, tipul se plimba …pe şine, bombănind. “Ah, uite-l că vine”, spuse, privind spre metroul care apărea în tunel. WTF? Fug imediat spre terminalul pentru apeluri de urgenţă la şeful staţiei, îi spun ca e un tip pe şine. N-apuc să spun altceva, că tipul de pe şine apare lângă mine. E abţiguit şi cam agresiv, vrea să ştie ce le-am spus. “Domnule, erai pe şine!”, îi spun. “Ah!”. Se îndepărtează încet, privindu-mă suspicios. Apoi revine: “Ce te uiţi?”. Incerc să-l evit, să urc în metroul care a intrat în staţie, dar tipul se bagă în calea mea. Incerc pe partea cealaltă, dar se opune din nou. “Vrei să te desfigurez?”, îmi spune. Nasol moment. Nu prea vreau, dar nici nu cred că-i în stare. Am două posibilităţi: îi trag doi pumni în gură plus un picior în burtă sau o iau la fugă.

Până la urmă pleacă singur şi mă lasă să urc în metrou. Noroc că mi-am păstrat calmul, riscam să îmi zdruncin nasol moralul, ca să nu zic de iPod.

Când mă gândesc că am fugit să dau alarma! Eu, care nu am făcut sport de ani de zile! Probabil cel care flirteaza cu locomotivele nu ştia asta, altfel ar fi fost recunoscător. Asshole!