Mi-am dat seama de ridicol imediat ce mi-au ieşit cuvintele pe gură. Ce prostie, să te hotărăşti să faci ceva de mâine. Să mai şi anunţi în gura mare, foarte sigur pe tine că de acum te schimbi, că eşti mai conştient şi mai atent. Doar ştiam că tot ce se hotărăşte sub influenţa entuziasmului riscă să nu se realizeze, iar avântul schimbărilor de durată piere încet şi sigur. Sau repede şi sigur.
Supersize Me e un reportaj despre restaurantele fast-food şi efectele care le au mâncarea şi politica lor asupra americanilor. Concluzile sunt simple: - porţiile sunt anormal de mari; - mâncarea în sine e nocivă; - dacă nu faci mişcare, pui pe tine; - reclamele sunt înşelătoare; - activism guvernamental nul vs. lobby corporaţional monstruos.
Nici o surpriză, dar văzând totul pus pe şleau, cu imagini, experimente şi mai ales cifre, parcă devii conştient. Subiectul principal e un tip care îşi propune să mănânce doar la McDonald’s timp de o lună, trei mese pe zi. In plus, se lasă de sport şi merge cât mai puţin pe jos, ca un cetăţean american mediu. Drept pedeapsă, se alege cu vre-o 12kg în plus, ficatul ferfelit, inima şi scula dereglate şi dependenţă de ingredientele din fast-food.
Acesta nu e primul experiment de acest fel. Spre sfârşitul anilor 90, un tânăr român de 20 de ani şi sub 80kg se mută de la Târgu Mureş la Paris. Dieta i se schimbă complet. Dimineaţa mănâncă fulgi cu lapte, ce-a-mai-râmas-în-frigider sau bunătăţuri de la brutărie. Amiaza la cantină: salată, fel principal şi desert(uri). Seara cipşi şi bere la televizor. In weekend, doar lactate de calitate de la lăptărie. Brânzeturile franţuzeşti sunt probabil mâncarea de căpătâi în cluburile de sumo. Nu mai merge pe jos la servici. Prietena îi rămase în România, prin urmare activitatea fizică se reduce. Sportul ocazional dispare. Rezultatul: 20Kg în plus în mai puţin de 6 luni.
Tipul din film a reuşit să dea jos kilele şi să îşi revină la starea precedentă în nouă luni. Românul din celălalt experiment a rămas cu suta de kile şi cu momente ocazionale de reflexie care încep cu de mâine….
4 responses so far ↓
1 Alex // Aug 6, 2004 at 13:42
Subscriu :)
Daca in primele 2 luni de stat in Franta slabisem putintel, incercand sa-mi chivernisesc banutii, socat fiind de cumparaturi la Franprix de circa 4 euro, incet-incet, am inceput sa ma acomodez si eu cu Camembertul, fripturi, oua, lactate luate la preturi mici de la Carefour; nu am tv, dar in schimb imi beau berica zilnica tolanit in fata calculatorului. Zilele mi le petrec de asemenea in fata calculatorului, iar weekendurile cu berile in fata. Ce sa mai, viata “buna”, visul romanesc. Spre surpriza mea, greutatea nu creste; ramane undeva acolo, pe la 73-75 de kile; in schimb burtica a capatat ceva mai multa amploare dect mi-ar placea. Solutia luata? Am inlocuit berea cu spritzul de vara. Sa vedem daca da rezultate…
2 un opinant // Aug 6, 2004 at 13:55
Oare citi dintre noi nu am trecut vrand-nevrand prin cel de-al doilea “experiment” de care vorbesti, fie ca e vorba de Franta, fie ca e vorba de Germania, sau de alta tara “primitoare”??? Un fel de consolare ca nu esti singurul :( .
3 Pex Cornel // Aug 6, 2004 at 15:10
In cazul meu, am avut 55 de kile la sf liceului. Dupa aceea lucrand la European Drinks / Food, am facut dieta de suc cu gaz si napolitane si miracol in 4 ani m-am ingrasat numai pana la 62. Vin in Spania, mananc aproape nimic toata ziua, da nimic inseamna un sandwich pe zi, si vreun kil de mere si vreun litru de cola. Creste la 65. Dintr-o data prin gustul la cookies si alte porcarii dulci si cum bani pt asa ceva sunt si el mercado e aproape… dai sa sune…. urca la 68. Apoi acasa de craciun… dezastru cand vin 71!
Acum ma cantaresc in fiecare zi, mananc numai fructe si cate un sandwich, de cola nu scap….. am scazut la 68-68,5 depinde. Da mai jos nu e nici o forma sa slabesc. Si la corpul subtirel ce il am… burta superdimensionata… se vede de la o posta :)))
Aceasta e povestea trista a corpului meu invadat de zahar :)))
Gata, ma duc sa mananc, ca de baut am baut deja un litru de cola :))
Pex
4 Silvia // Sep 15, 2004 at 08:48
Eu sunt surpinsa ca unii oameni se pot ingrasa de la mancarea din Occident …La mine efectul a fost invers ! Cum am ajuns acolo , mi s-a parut ca sunt pe o alta planeta !Aerul poluat de aveai nevoie de masca sa respiri , mancarea arata a mancare dar era necomestibila ! Artificiala si plina de chestii atat inutile cat si otravitoare , astfel incat ,nu puteam sa mananc mai nimic.In primele luni am reusit sa scap de mai multe kilograme ,de toata lumea pe care o intalneam ma privea compatimitoare ;)
Fast-fooduri , restaurante , mancare gata sau semipreparata , sunt niste chestii pe care le evit din start .Pana si sarea de bucatarie de la alimentara contine conservanti !De parca ar avea nevoie de asa ceva !Asa ca am inceput sa caut magazine cu ” mancare naturala ” sau organica.Acum ma costa cam 500 $ pe luna mancarea si am in continuare sub 54 de kile.
Ce-i drept lipsa mersului pe jos isi cam spune cuvantul , si am inceput sa acumulez putin lateral ;) , dar promit ca de maine ;) p: …
Dar , din pacate in State , totul e construit pe lungime si latime , fara trotuare , mersul cu masina fiind obligatoriu , chiar daca vrei sa mergi sa iei o paine de peste drum , drumul e separat cu benzi de beton la mijloc , asa ca n-ai ce face , te urci in masina si mergi cativa kilometri dus pana cand ajungi la primul exit , acolo intorci , mai mergi cativa kilometri inapoi , si ai ajuns la paine ;) Ce fel de paine ? Desigur multe feluri , zeci de feluri !Cu stafide , cu usturoi , cu ceapa , cu nu-stiu-cate-feluri-de-cereale etc. Dar eu prefer genul pe care zice : NU CONTINE BROMURA SI NICI ALUMINIU ! Si ingredientele limitatea la : faina , apa , sare si drojdie ;)
Leave a Comment