Timbru

Alegerile se apropie, şi nu văd nici un semn bun la orizont. Cum s-a văzut şi la alegerile din SUA, nu e de ajuns că toţi internauţii să fie contra. Există situri anti-PSD. Cunoscuţi şi necunoscuţi îmi trimit caricaturi, documente autentice şi alte ataşamente grase ca să mă convingă “cât ie de răi”. De fapt, eu ŞTIAM! Noi TOŢI ŞTIAM. Oricine e capabil să folosească un navigator înţelege ce înseamnă PSD. Internetul românesc ca barul în care toţi se cunosc atât de bine încât nu-şi mai spun bancuri întregi, doar un cuvânt şi e de ajuns să se prindă şi să râdă în hohote. Da, ştiam că îl şti…

Din păcate, România e încă off-line. Marea majoritate a românilor vor vota cu PSD sau DA, în ciuda eforturilor. Toată munca de convingere via internet e inutilă, la fel şi cu presa scrisă.

Ce-i de făcut? Citeşte mai jos şi vei putea schimba ceva.

Pentru fiecare dintre noi, şantajul emoţional e o datorie la fel de importantă ca mersul la vot. Da cetăţene, foloseşte-ţi puterea de convingere! Să ne concentrăm pe decuplaţi.

1. Pune mâna pe telefon şi sună pe cineva apropiat, suspect pesedist sau absent nemotivat. Dacă poţi, mergi în vizită cu o floare sau cu o butelie de suc/vin/vodcă, după caz.

2. Ia un ton trist, dar afişează un zâmbet forţat. Dă bineţe şi scapă un oftat. Urmează inevitatil întrebarea “Dar ce se întâplă dragu’ mamii/bunicului/mătuşii?” sau “Care-i baiu’ vere/amice/dom’le?”.

Dacă întrebarea întârzie după trei oftaturi, e clar că nu eşti binevenit. Revino la punctul unu; e timpul să te îndrepţi spre o altă victimă, să abuzezi de cineva care ţine la tine cu adevărat.

1. Acum oftezi din nou, şi spui calm, dar cu patos: “Ce-i cu mine?! Nu ştii că-s alegeri săptămâna viitoare? Iar ne trezim cu PSD-ul, animalu’. Se duce ţara de râpă, nu ştiu ce să mai fac. Cred că plec din România”. Sau, după caz, “cred că nu mă mai întorc în România, în vecii vecilor”. Dacă persoana e uşor impresionabilă, adăugă un “amin”, sau chiar un “of doamne of”.

2. Vor încerca să te înveselească şi să schimbe subiectul: “lasă, ce-ţi pasă ţie, ce avem noi cu ei, aşa-s toţi, bla-bla-bla nia-nia ha-ha”. Rămâi serios. Priveşte lung. (Ar fine dacă ai fost câine într-o viaţă anterioară. Sau măcar cal. Dar să nu divagăm.) Oftează. Incă o dată.

3. Cu o privire umedă, lansează următoarele: “Vrei să îmi faci o bucurie? Te rog mergi la vot şi votează cu oricine, numai nu cu PSD şi Adrian. Fă-o dacă ţii la mine cu adevărat.”.

Voilà, ăsta e sfatul meu. Dacă nici asta nu funcţionează, e clar că “Se duce ţara de râpă, nu ştiu ce să mai fac. Cred că nu mă mai întorc în România, în vecii vecilor”.