Timbru

Gabriel Radic

Timbru header image 2

Exerciţiu de elocvenţă

March 3rd, 2005 · 7 Comments · Miscellanea, RO

Ţigle

Tags:

7 responses so far ↓

  • 1 Janos // Mar 3, 2005 at 18:57

    Hehei. Ce de amintiri din copilărie mi-ai evocat. Ce distracţie mai era! Noi îi ziceam “9 pietre”.

    Dar aştia de azi mai degraba joacă un Cantăr.

  • 2 Ion Iliescu // Mar 3, 2005 at 19:19

    Ei hai, nu umbla cu brasoave (gluma), jocul asta se chema “castel” pe vremea mea si nu era cu tigle ci cu niste pietre pe care ne straduiam sa le gasim cit mai plate cu putinta, astfel incit sa stea una peste alta. In rest, e cum spui, cu mingea ascunsa, cu mingea la vedere, numai ghem de tenis sa fie.

    Si mai stiu un joc, cu un cerc rîcîit pe pamint (sau desenat pe asfalt cu creta, in functie de dotari), doua pietre in mijlocul cercului pe care sta un băţ mic care e lovit apoi cu un băţ mai mare de catre unul din membrii celor doua echipe. Apoi cealalta echipa se straduia sa il prinda din zbor si apoi sa il arunce inapoi in cerc, unde il astepta un cerber cu batul mai mare si incerca sa pareze. Si mai departe nu mai stiu. Se chema “ţurca”.

    Da’ “ţările” stii sa joci?

  • 3 Gabriel Radic // Mar 3, 2005 at 21:14

    Janos: Şi ăştia de ieri joacă azi Cantăr :-)

    Ion: am jucat şi ţurcă (alias clepşă) şi ţări…

  • 4 Alex // Mar 3, 2005 at 23:50

    Castel era si ceea ce jucam si eu cand eram mic; iar cand fugarii reconstruiau castelul, trebuiau sa urle CASTEL ca sa afle urmaritorii ca jocul s-a terminat.

    PS. oare exista vreun sit cu descrieri de jocuri de-ale copilariilor noastre? Si daca nu, ce parere ai sa incropim asa ceva? Oina, Tzurca, V-ati ascunselea(Piticul), Stai pac, Leapsa, Matzele-ncurcate, Portocala, Lapte gros, Elasticu’, Tara tara vrem ostasi, Ratele si vanatorii, Flori fete sau baieti filme sau povesti, Statuile, Peretel, Miuta, 21, Biscuitele(Tenis de picior), si multe altele…

  • 5 Bogdan // Mar 4, 2005 at 00:22

    Mai era misto prinsea pe biciclete. Ce cascadorii mai faceam…

  • 6 Ion Iliescu // Mar 4, 2005 at 10:52

    Da’ prinsa pe căţărate ştiţi?

    Tenis cu piciorul da, dar mai era o varianta care se chema patraţica si care se juca intr-un patrat mare impartit in patru patrate mici, ocupate fiecare de cite un jucator, fiecare pe cont propriu. Se servea in diagonala cu mîna.

    Miuta era cumva fotbalul la o singura poarta? Mai era un joc care l-am cunoscut sub numele de “gălăţeana” care era un fel de fotbal la o singura poarta, dar la care trebuia sa dai gol numai din voleu.

    Eu nu sint de acord cu “Flori fete sau baieti filme sau povesti”. La mine se chema “Flori fete sau baieti, filme, artisti sau cintareti” pe care il adunsesem la un rafinament atit de mare incit jucam numai cu prezentatoare de la starea vremii.

    Sa nu uitam totusi de eternul şotron, cu a lui varianta “melcul”.

  • 7 adi // Mar 4, 2005 at 22:08

    o-ho, la mine era doar “flori fete si baieti”, apoi mai era Cati pasi imi dai imparate, Nemteasca (sau Germana - la o poarta, suturile pe poarta era voie doar din aer mingea la prima atingere altfel cine suta si dadea gol sau dadea mingea afara inlocuia portarul si fiecare era eliminat cand ajungea la punctajul de 21 de puncte parca si fiecare mod de a da gol abea un anumit punctaj: capul, calcai, bara-gol, piept.. varianta in care se putea suta pe poarta si daca atinge pamantul era Enleza), apoi jocurile cu carti: septica americana, romaneasca, trombon, VC, popa prostu killer, kems (astea se mai joaca si azi), a si tlefonul fara fir, ratle si vanatorii.. si jocul la o poarta cu mingea - 2 echipe si un portar neutru era parca Vicrorie.. of-of ce vremuri, mai vreau, si tzunga (pitzca)..

Leave a Comment