Timbru

După ce ne-am mutat cu căţel şi purcel în noua casă, a mai durat vre-o două săptămâni ca să terminăm de aranjat ce mai era de aranjat. Eram convinşi că de acum ne vom bucura liniştiţi de noile, înverzitele şi nebănuit-de-calmele împrejurimi. Am mai cumpărat doar nişte mobile, mobiluţe, micuţe şi finuţe ca să putem instala câteva lucruşoare, ultimele chestii rămase în trei-patru cutii de carton. Simplu.

Alaltăieri — sâmbătă — ni le-au livrat, mobilele. Cutiuţele de carton sunt cât un container şi umplu salonul şi dormitorul. Casa arată ca un depozit: cutii până în tavan, mobile dezmembrate, cabluri, o halbă de cola şi haine murdare pe canapea. Mă rog, halba şi hainele nu au de-a face cu mobilele, în afară de faptul că merg bine împreună ca să facă peisajul şi mai insalubru. Superb.

In teorie, mai am trei săptămâni ca să le pun pe toate la locul lor. Doamne ajută. Şi fereşte.