Timbru

Aseară m-am întâlnit cu un cumpărător de pe eBay, să îi livrez marfa. Mă aşteptam la un schimb rapid şi rece, ţac-pac, la revedere. In loc de asta, am avut parte de una din cele mai interesante întâlniri de când sunt în Franţa.

Studioul, fără număr, cu acces direct din stradă. Inăuntru, o dezodine curată, cu un amestec de macuri, aparate foto, diverse panouri, obiecte din fier vechi şi o bibliotecă. Totul semi-luminat, sau semi-întuncat. Două PowerMac-uri cu ecrane bestiale, inclusiv un Eizo cu streaşină, visul fiecărui grafician chiunit de talet. Fără verbe!

Tipul, la vre-o 35 de ani, a început să converseza despre orice altceva decât despre motivul vizitei mele. Că e dezordine, că a cumpărat studioul din întâmplare, că arhitectul era neserios, că nu e bine să lucrezi cu prieteni, cât de fain va fi când instala spoturile controlate RGB prin calculator, şi multe altele. Nu, nu e limbaj de lemn, tipul chiar a vorbit despre multe altele. Mi-a arătat cu ce se ocupă, am vorbit despre macuri, despre ecrane, despre imprimerii, tipografie, hârtii texturate, cărţi vechi şi noi, magazine bune şi rele, despre trenuri şi SNCF, despre Tufte, design web şi aplicaţii 3D, interfeţe grafice, revelaţii şi inovaţii, lumini şi umbre, publicistică şi edituri, prieteni şi rude, fisc, şi multe altele. De la un moment dat, mi-am dat drumul şi am devenit la fel de implicat şi încântat de coversaţie ca el.

M-am îndreptat spre ieşire de vre-o zece ori, fără exagerare. De fiecare dată a intervenit o idee sau un obiect sau un sit ce trebuiau văzute, right here right now. A doua oară când m-am întors din drum, mi-am dat seama că uitasem cecul pentru care venisem.

Am plecat după o oră jumate, în loc de cinci minute. Când i-am povestit lui Mimi despre întâlnire, mi-a spus: “tipul ăsta are viaţa ta”. Drept.

A fost un schimb de idei energeic, pe subiectele mele preferate, cum nu am avut demult. Nu ştiu exact de ce spun că a fost un schimb “energic”, dar ăsta e cuvântul care îmi vine. Mi-am readus aminte de ce îmi place meseria de designer, dar şi cât de blazat am devenit. Am plecat motivat să îmi revizuiesc stilul, hotărât să nu mai fac nimic de mântuială de frica datei limită. Trebuie să reîncep să caut originalul şi calitatea în orice fac, chiar dacă trebuie să lucrez nopţile, din nou.

Itâlnirea de ieri e a doua injecţie cu adrenalină în cariera mea. Prima a fost întâlnirea cu Drăgoi; Mircea era atât de bun şi pasionat în ce făcea, încât m-a forţat să îmi pun anumite întrebări, şi să îmi caut un stil în care să pot (spera) să excelez. Tipii ăştia sunt infectioşi, respiraţi adânc.