Săptămâna trecută, cum mergeam aşa spre casă, cu busul, îmi sună telefonul. O tipă din Berlin voia să vorbească cu Goran Bregovic, în engleză. Yes, the singer and composer. Cică ar fi găsit numărul pe web. După ce am închis, a mai sunat o dată. Să fie sigură.
Simpatică tipa, părea chiar emoţionată. Mă întreb dacă am convins-o că nu-s eu aceala; accentul meu cred că dă o impresie destul de bregovicoasă.
Mi-a căzut foarte bine, deşi nu am nici un merit :-) Incântat, de-a dreptul.
1 response so far ↓
1 Sebastian // May 7, 2006 at 09:36
Intamplarea imi aminteste de scena in care un umil cersetor saluta pe cineva cu “sa traiti don’ sef” iar cel salutat replica: “da’ nu-s sef nicaieri”, la care primul insista…”nu-i nimic, ai s’ajungi ;-)”
Leave a Comment