Eram în vacanța de vară după clasa a șaptea, în tabără la Sângeorgiu, undeva prin jub. Bistrița. Eram îndrăgostit infatuat de o colegă de clasă. Din păcate, habar n-aveam ce înseamnă să ai prietenă, și cu atât mai puțin cum se curtează o fată. Mergeam la discoteca taberei, dansam sau stăteam pe tușă cu gesturi studiate și foarte virile, în imaginația mea, încercând să “marchez terenul”.
Era în 1991. Eram încă drogați cu libertate, aveam impresia că orice e permis, ne întreceam în excese. Plete! Băieți cu cercel! Blugi găuriți în genunchi! Muzică la maxim! Mi se păreau culmea dezmățului și voiam să mă înfrupt până la refuz din fructele interzise.
Imi amintesc refrenele la discoteca din tabără… Come on girls to the cowboy dance. Scream! Can’t touch this. Come on come on join the joyriiiide, join the joyride. Aaah, Joyride a fost dragoste la prima auzire.
Din tabăra de la Sângeorgiu am prins o pasiune pentru Roxette, duet suedez format din Per Gessle și Marie Freriksson. Aveau un sunet foarte pop, care de prin 95 încoace e considerat mult prea kitsch și siropos ca să poată atenta la urechea unei persoane de bun simț cu minim de coolness.
La epocă însă nu mă mai saturam. Mi-am înregistrat albumul pe casetă Raks, la studio Akai 99. Am început să cumpărar orice fițiucă ce pomenea de ei. Când îi auzeam la radio sau la TV eram în extaz. Ascultam și altă muzică pe lângă, dar eram fan Roxette. Când apărea un nou album, sau când descopeream un bootleg pe casete poloneze, făceam pe dracu-n patru ca să îl am. Camera mi-era tapetată cu posterele lor. Tot tacâmul. Pasiune totală. Dacă ar fi avut un spectacol în România, probabil m-ați fi văzut la televizor la concert, pe jumătate leșinat, ud între picioare, plângând, târât de gardieni afară din public.
In 1996 terminam liceul, iar roxette-istul din mine începea să se pipernicescă pe zi ce trece. Queen, U2, Guns’n'Roses, Ugly Kid Joe, Aerosmith, Prince, Red Hot Chilly Peppers, Genesis, Die Fantastiche Vier, Die Toten Hosen, Nirvana, etc. Se înfiripa cool-ul în mine, știam deja ce înseamnă să ai prietenă și începeam să am idei vagi depre cum se curtează o fată.
Mai 2008. Ascult mai mult podcasturi, rock classic și alterntiv, jazz și world, etc. Imi aduc aminte uneori de Roxette și de cât de mult îmi plăceau. Ieri, în tren, îmi pun să ascult un album bootleg official, adică o compilație de rarități scoasă chiar de ei. Interesant, cunosc deja majoritatea melodiilor, meseriași polonezii cu casetele lor.
In timp ce ascult, îmi dau seamă că îmi plac din nou, la fel de mult ca pe vremuri. Cele mai power ballads, cele mai blues bluzuri. Probabil mă ramolesc. Poate am avut doar o săptămână mai ciudată. Dar am chef să anunț, sus și tare:
Mă cheamă Gabriel, am 30 de ani și sunt fan Roxette.
PS: Măcar nu-s manele.
PPS: Am impresia că ultimele dâre de cool s-au cojit de pe mine azi dimineață în duș.
5 responses so far ↓
1 cip // May 16, 2008 at 09:28
Fiecare dintre noi cred ca are trupa asta ce candva l-a introdus in muzica, chiar daca isi reprima gusturile. Prima caseta si o muzica pe care inca o ascult cu placere cand mai dau de ea e UB40 :) . Fiecare cu Roxette-ul lui.
Dar ce ma surprinde in lista ta sunt Die Fantastiche Vier si Die Toten Hosen :)))) stii ca primi inca mai canta si scot albume cu destul de mare succes?
2 alex // May 16, 2008 at 20:08
Sa intri pe http://www.roxette.ro, unde discuta si alti fani vechi ai Roxette. Chiar ma bucur sa vad ca mai sunt fani Roxette in Romania :) Poate vii si la intalnirile noastre.
3 Gabriel // May 16, 2008 at 20:56
@cip: Știu că DTH sunt mari și tari în continuare, dar au lunecat de pe radarul meu.
@alex: Am fost pe sit și m-am înscris deja, chiar dacă nu mai sunt în România.
4 Pex Cornel // May 16, 2008 at 22:57
Vorba lui cip, fiecare cu Roxette-ul lui, pentru mine au fost si sunt Phil Collins si Michael Jackson. I-am vazut pe amandoi in concert si tot tacamul.
Fiecare rezoneaza cu muzica diferita si avem perioade si perioade. Dar muzica din copilarie ramane forever.
Acuma ascult Weezer, System of a Down, Red Hot Chilli Peppers dar MJ si PC sunt pt mine number one pe vecie.
Cel mai cool e cand poti sa zdrangani macar la un keyboard sau o chitara melodiile favorite. Takes you to a whole new level.
Recomand cu caldura la toata lumea o chitara electrica pe care sa iti descarci nervii sau pe care poti incerca de exemplu “Road Trippin” sau “Californication”. Poti sa o faci in casti, fara sa necajesti vecinii :)
http://youtube.com/watch?v=5B4KD3o735w
Nu sunt eu, un dude de pe web, da suna cool.
5 Janos // May 22, 2008 at 10:36
Haha. Asta chiar ca e super funny. Ani de-a randul prin generala si nu numai am fost si eu ceea ce se poate numi “fan” Roxette. Casete. Postere. Tot tacamul.
Acu vreo 2 ani m-a apucat nostalgia la serviciul unde eram pe atunci. Am descarcat si am ascultat tot ce era de ascultat. Rezultatul? Profil last.fm compromis. Adio coolness. Roxette pe primul loc (detronat dupa muuult timp si cu mare greu de ceva electronic). Haha. Dar nu ma ascund dupa deget, imi face o mare placere sa-i ascult chiar si acum.
Poate cel mai amuzant moment a fost cand re-ascultand Joyride am descoperit o piesa necunoscuta. Am fost ceva de genul: ce dracu e asta? Apoi mi-am dat seama ca am trait in minciuna deoarece respectiva piesa nu incapuse pe caseta polonezilor…
Leave a Comment