Acum trei ani, a apărut Luca.

Atunci şi Acum.

Luca are câteva cuvinte pe care le spune doar cum vrea el, orice am face. Chiar când repetă ca un papagal, cum face cu mai tot ce aude, spune cuvintele aşa cum îi plac lui. Exemple:

• Gabi: Bonjour!
• Luca: Tisii!
• Gabi: Nu Luca! Bon!
• Luca: Bon…
• Gabi: Jour!
• Luca: Zuuu…
• Gabi: Bonjour!
• Luca: Tisii!

Sau…

• TV: Le cochon!
• Luca: Le cochon…
• TV: La vache!
• Luca: La vache…
• TV: Les poules!
• Luca: Les piu-piu…

E drept că nici nu am insistat, ne distrăm prea bine când îl auzim. Părinţi iresponsabili…

Semn că trebuie să merg la tuns:

Mimi: e Dalllas la tv si de cite ori apatre Boby zice”papa,papa” Mimi: uite cu cine semeni :-))

Luca a făcut o alergie chiar azi, de ziua lui. Are nişte bubiţe pe corp, care apar şi dispar peste zi. E bine că nu îl deranjeză prea tare, iar medicul a spus că-i va trece repede.

Din păcate nu a mai ajuns la creşă cu prăjitura pentru colegi, am mâncat-o eu cu colegii mei. Merge mâine cu alta, dar nu la fel de bună. Asta de azi era făcută de Mimi :-)

Luca şi Mimi au rămas în România pentru încă trei săptămâni…

Mimi: vai, am uitat sa-ti zic Luca adora maghiara cum ii zicem ecva pe ungureste moare de ras asa ne distram de el aseara ii tot zicea vio cu Gicu si era f vesel a si zis nu stiu ce cuvint eu nu-l cunosteam

Gabriel Radic: :-))

Mimi: cred ca i-ar place sa traiasca la Ciuc :)

Să zicem că ai aproape doi ani. Te plimbi lejer prin camera ta, încercând liniştit ochelarii de soare pe care i-ai găsit pe masa din salon. Faini! Negri şi lucioşi şi mari. Iţi stau foaaarte bine. Hai să dai o fugă la oglindă, să admiri frumuşeaţa. Trebuie să fie ceva bombastic.

Eh, nu poţi chiar să fugi, pentru că ochelarii-s enormi şi trebuie ţinuţi cu ambele mâini. Ii strângi în pumni şi înaintezi cu greu până în mijlocul salonului, mişcându-te ca un orb la Luvru.

Deodată, taică-tău te vede şi începe să strige la tine. Pe limba lui, bineînţeles, din care înţelegi doar “la masă”, “mai în spate”, “nu” şi alte câteva chestii. (Pe astea, le-ai dedus singur, ca un băiat deştept, că pe cei mari nu te poţi baza.) De data asta e altceva… Ciudatul de taică-tău te strânge de ambele mâini. Tare. Nu-şi dă seama că dacă o ţine aşa, vei scăpa ochelarii din mână. Om mare şi prost!

Dar… măgăoaia are ceva chiar cu ochelarii tăi. De parcă vrea să îi scapi din mâini! In plus, râde ca un bezmetic! Râde şi strigă şi te strânge de măini. Şi maică-ta lângă el, râde şi ea de-i sar ochii din cap! What is wrong with you people! Nu mai striga la mine şi nu mă mai strânge de mâni şi nu mai râdeţi ca nişte babuini! Sunt Ray Charles, damn it! Degeaba strigi, oamenii mari nu vorbesc limba oamenilor mici. Nu-ţi rămâne decât să urli şi să plângi şi să ţii de ochelari cât de tare poţi.

Până la urmă cedezi… strigătele încetează, şi îţi eliberezi mâinile. Maică-ta şi taică-tău se tăvălesc pe jos de râs, fără să te bage în seamă, în timp ce ţie îţi curg lacrimile pe obraz. Şi nici nu ai apucat să te vezi în oglindă…

Eh… cum te-ai simţi dacă ai fi în locul lui Luca? Păi să nu-ţi urăşti părinţii? Păi da.

Pe messenger, acum 30 sec:

Mimi: te-a recunoscut Luca :)) :))

Gabriel Radic: la telefon? pe web?

Mimi: pe web :) aikido :)

Gabriel Radic: :-)

That’s my boy!

Mimi: esti bine? Gabriel Radic: da :-) Gabriel Radic: voi? Mimi: si noi Luca face caca si zice “miau” l-am invatat astazi :-) Gabriel Radic: :-))

Asta-i fiu-meu!

In ultimul timp nu am mai pus poze cu Luca. Asta pentru că nu eram sigur dacă e mai bine să fac un nou foto-jurnal special Luca, sau să continui pe Timbru în vechea formulă.

Incă tot nu am decis, dar pentru că mă presează nevăstuica, vă prezint http://www.flickr.com/photos/poze-luca/