Incepând de mâine, voi organiza întâlniri matinale pentru expatriații români creatori de firme sau proiecte asociative. Regulat, în fiecare a treia miercuri a fiecărei luni.
Detalii și discuții la http://www.franta-romania.com/node/5133.
Parisul m-a dezamăgit aseară. Plecasem cu un prieten la făcut fotografii de noapte, aşa, spontan.
Speram să prind instantanee inedite pe rue St. Denis, fragmente din aglomeraţia haotică ce îmi lipseşte atât de mult în Sceaux.
In loc de gagici la produs, cupluri de turişti timizi dar curioşi, dame cu fiţe, găşti de cartier, artişti nebuni sau boschetari, am dat peste o stradă rece şi pustie.
Parisul are toane de toamnă. In loc de fotografiile de aseară, am pus la Flickr una mai veche, dar vie.
_Actualizare 29 martie 2005_ Totul merge brici. Dacă aveţi un cont de e-mail (a)timbru.com şi nu reuşiţi să vă conectaţi, daţi-mi un semn ca să primţi noile coordonate.
Schimbrea de gazde s-a efectuat cam brusc… Eram convins de obligativitatea unei cereri de aprobare care ar urma cererii mele de mutare, dar am descoperit pe calea cea grea ce e necesar & ce nu. Pe scurt, m-am trezi cu situl lipit pe un director gol.
Aceste fapte ne doare.
Situl e la reparat, sunt cu degetele pline de ulei, scufundat prin bash, lynx, pico sau mysql. Jurnalul pare reparat, subdomeniile & e-mail-ul le voi repara azi sau eventual doar luni. Imi cer scuze tuturor pentru probleme.
Insemnarea asta o scriu din lynx, un navigator text-chior, iar lipsa diacriticelor face totul mai penibil, dar ciudat de interesant.
Une voix dans les hauts-parleurs: A cause de la présence d’un animal sur les voies, le trafic est perturbé sur l’ensemble de la ligne sept.
Une femme devant moi, souriante: Un sanglier!
Moi, en même temps: Une girafe!
… silence embarassant.
Le porno, la guerre, la télé, la pub… tout est pourri.
Update 1st of Oct. 2004 What goes up, must come down, and so did my obscure Vivato hotspot. Access was lousy slow today and the signal died in the afternoon. It was fun while it lasted.
My PowerBook went to sleep at home, connected to my WiFi network. On wake-up at the office (we’re WiFi-less), Mac OS quickly scanned the airwaves and offered me to connect to a certain Vivato network. What a … !? Well, OK I guess, go ahead and connect to this Vivato network.
It worked without a password, and obviously there’s no encryption either. It seems there’s a free hotspot somewhere in the neighbourhood, offering me a freeride at up to 110KB/s. That’s twice the speed of our company’s DSL! Why thank you :-)
Vivato is a large-scale WiFi service company. My unexpected freeride can mean either that the Parisian Vivato office is in the neighbourhood, or that they are working on a city-wide hot-spot like, they did elsewhere. WiFi all around the Paris sure sounds nice.
Se vede că ministrul economiei pune suflet în tot ce face.
“Ar fi păcat să arunc rujurile astea noi. Mai bine le las la intrarea în bloc, poate le ia cineva şi le foloseşte.”
Pe măsură ce te apropii de clădire, toate fobiile se amplifică,. Claustrofobie, metatesiofobie, optofobie, triskaidekafobie, ş.a, dar vai de cel ce se teme de cozi. De coadofob, adică.
Consulatul e într-o clădire separată de Hôtel de Béhague, probabil doar o anexă pentru servitorii fostului palat. Am plecat cu intenţia să ajung acolo cu 1/2 oră mai devreme, să fiu printre primii şi să evit coada. Bineînţeles că era deja coadă când am ajuns.
De fiecare dată când stau la o coadă, mă aştept ca cineva să încerce să se strecoare, nonşalant în faţă. Am observat cu uimire că şi cele mai cuviincioase cozi se transformă într-un bordel, inclusiv coada cu bilete numerotate la consulatul francez din Bucureşti şi coada la luat lumină de Paşte în biserică.
Când am ajuns, coada era formată în exterior, pe stradă. Unii stăteau pe margine străzii, discutând şi fumând, relaxaţi şi nealiniaţi. Nebuni! Nealiniaţi la coadă! Deja simţeam fluturaşii în stomac.
Intrarea în cămăruţa cu ghişeul — proaspăt renovată acum patru ani — îmi produce un început de panică. Simt febra celor din jur, cum încearcă să nu îşi piardă locul în coadă, fără să o arate. Aparent, sunt în continuare lejeri şi relaxaţi, dar eu îi simt. E o imagine opusă celei unei coloane de vite la abator. Animalele simt mirosul morţii şi panichează, încearcă să reculeze. La consulat, vit… oamenii încearcă să se înghesuie înainte, cu cât mai puţim tam-tam, dar la fel de hotărâţi.
Urăsc cozile.
Actualizare: O coadă insuportabilă.
